Skip to main content
EU Aquaculture

Background information

Harta Greciei

Tipul de specie de crescătorie

Principalele specii marine sunt pagel argintiu (Sparus aurata) și Seabass (Dicentrarchus labrax), Meagre (Argyrosomus regius), Great amberjack (Seriola dumerilli), snout (Diplodus puntazzo), pagel argintiu (Pagrus major), Mussel (Mytilus spp). 

În ceea ce privește acvacultura de apă dulce din Grecia, principalele specii sunt păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss), crapul comun (Cyprinus carpio), somonul Coho (Oncorhynchus cisutch), anghila europeană ( Anguilaanguila) și specia spirulina.

Principalele specii din apele salmastre (acvacultura extensivă în lagune) sunt: Mugilidae: (Mugil cephalus, Lisa Ramada, Lisa saliens, Lisa aurata), doradă (Sparus aurata), biban-de-mare (Dicentrarchus labrax) și anghilă europeană (Anguilla Anguilla).

Sursă: 2023, EUMOFA; 2022, CSTEP; MNSPA; Grecia, com. personal, 26 ianuarie 2023

Tipul metodei de producție

Potrivit Eurostat, în 2 021,98 % din producția elenă a avut loc în apele marine și salmastre (aproape în întregime în apele marine), iar restul în ape dulci. Principala metodă de producție utilizată a fost cuștile, în apa de mare.  

Acvacultura de apă dulce din Grecia se referă la creșterea organismelor acvatice în iazuri terestre. În plus, două ferme de creveți din specia Paenaeus monodon (cu o capacitate anuală de 516 de tone) și Lithopaeneus vanamei ( cu o capacitate anuală de 100 de tone) au fost, de asemenea, aprobate recent, în sisteme de apă închise terestre de tip biofloc. În Grecia, 6 de microalge (Arthrospiraspp și Spirulina spp) sunt exploatate, de asemenea, în sere închise cu o capacitate anuală de 170 de tone, unde energia geotermală este utilizată pentru încălzirea apei.

Sursă: 2023, EUMOFA &MNSPA

Dimensiunea sectorului (producție și consum)

Producție 143.694 TN; 640.859 mii EUR (2021)
Consumul de produse pescărești și de acvacultură 19,56 kg pe cap de locuitor (2021)
Variația consumului — 1 % (2020/2019)

Tendințe (trecute și viitoare)

  • Creșterea producției acvicole din Grecia cu 3 % până în 2025 și cu 5 % până în 2030 (obiectiv strategic național).
  • Consolidarea competitivității și a cercetării. Prin urmare, este necesar să se promoveze cunoștințele, inovarea și transferul de tehnologie în acest sector și să se sprijine diversificarea speciilor, atât în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, cât și diversificarea sporită și competitivitatea acvaculturii mediteraneene.
  • Creșterea producției ecologice.

Sursă: MNSPA

Impactul acvaculturii asupra economiei țării, a pieței alimentare și a pieței forței de muncă

  • Grecia este cel mai mare producător de doradă și biban-de-mare din UE și este o putere de lider în regiunea mediteraneeană extinsă.
  • Acvacultura de apă dulce din Grecia nu este foarte dezvoltată, în principal din cauza disponibilității scăzute a apei dulci în țară, dar este un sector economic deosebit de important pentru unele zone montane din regiunea continentală.

Sursă: MNSPA

Provocări și oportunități

Provocări
  • Punerea în aplicare a actualului cadru special pentru amenajarea teritoriului: Principala prioritate rămâne desemnarea zonelor de dezvoltare organizată a acvaculturii, care funcționează în cadrul unui organ de conducere, fiecare dintre acestea fiind autorizată printr-un decret prezidențial (6 dintre acestea sunt deja emise pentru un număr egal de astfel de zone). În conformitate cu actualul cadru spațial special, zonele mai largi adecvate pentru acvacultură sunt deja definite și cartografiate pe întreg teritoriul Greciei, care sunt receptori ai zonelor de dezvoltare organizată menționate mai sus.
  • Revizuirea actualului cadru spațial special pentru acvacultură: Punerea în aplicare, împreună cu revizuirea și modificarea actualului cadru spațial special, sunt necesare pentru dezvoltarea în continuare a sectorului (noi licențe, extinderea capacității, simplificarea acordării de licențe, siguranța întreprinderilor și o mai bună gestionare.
  • Cifra de afaceri a acvaculturii marine în regiune este în creștere. Cu toate acestea, competitivitatea întreprinderilor mici este afectată de nivelul scăzut de inovare și modernizare a instalațiilor de acvacultură, de accesul limitat la cercetare și inovare și de capacitatea scăzută de diversificare a speciilor.
  • Schimbările climatice.
  • Strategii de marketing fragmentate, dezorganizate (și adesea inexistente).
  • Puterea scăzută de negociere a producătorilor locali cu marii comercianți de pește.
  • Lipsa accesului la împrumuturi.
  • Organizarea insuficientă a producătorilor.
  • Concurența din partea produselor din țări terțe comercializate la prețuri scăzute, dar nu trebuie să respecte aceleași standarde stricte ca UE.
  • Simplificarea procedurilor și reducerea întârzierilor în finalizarea procesului de autorizare.
Oportunități
  • Promovarea unei producții de acvacultură sustenabile adecvate în zonele umede/lagune ar putea servi, de asemenea, la conservarea acestor ecosisteme, care atenuează, de asemenea, eroziunea costieră cauzată de schimbările climatice.
  • Dezvoltarea unităților plutitoare în marea liberă sau a altor tipuri de producție cu valoare adăugată ridicată (de exemplu, alge pentru produse farmaceutice) oferă oportunități de creștere a competitivității și a profitabilității întreprinderilor mici și mijlocii.
  • Poziția producătorilor din domeniul acvaculturii și lanțul valoric al acvaculturii ar putea fi consolidate prin sprijinirea diversificării produselor, prin crearea de noi organizații de producători și prin încurajarea cooperării dintre producători, a lanțurilor de prelucrare și distribuție și comercializare a peștelui.
  • Măsurile de creștere a acceptării sociale și de îmbunătățire a imaginii acvaculturii ar putea fi, de asemenea, încurajate în vederea creșterii competitivității sectorului.
  • Astfel, acvacultura poate contribui la dezvoltarea biotehnologiei albastre și poate oferi numeroase produse noi, cum ar fi enzimele farmaceutice sau biochimice. Pe lângă acestea, există, de asemenea, oportunități de a produce biocombustibili (algele reprezintă o sursă promițătoare), hrană pentru animale, produse cosmetice, dar și modalități de refacere a mediului (biodegradare).
  • Acvacultura multitrofică integrată (IMTA) este o abordare inovatoare în care subprodusele și deșeurile provenite de la principalele organisme de crescătorie dispersate în mediul imediat reprezintă un mediu nutritiv pentru cultivarea paralelă sau complementară a unor specii suplimentare. Aceste specii suplimentare pot fi specii care elimină încărcătura anorganică (de exemplu, macroalge) sau organică (de exemplu, bureți, bivalve). 

Sursă: MNSPA

Ocuparea forței de muncă și numărul de întreprinderi

Numărul de angajați direcți pentru anii 2016-2018: în acvacultura marină 3.100 și se estimează că nu există modificări semnificative; în ceea ce privește producția de acvacultură de apă dulce, este de 250 și se estimează că nu există modificări semnificative; producția de specii de acvacultură în lagune este de 350.

Sursă: Autoritatea statistică elenă, ELSTAT

Multi-annual National Strategic Plans for the development of sustainable Aquaculture

Applicable Legislation

Applicable Procedures

  • Autorizație de mediu;
  • Autorizație pentru acvacultură:
    1. Autorizația de stabilire și
    2. Notificarea operațiunii

National associations and networks

Contact Details

Uploads

Summary in English of the "Published National Strategic Plan on Aquaculture" for Greece