Explorarea potențialului acvaculturii marine de a contribui la serviciile ecosistemice

Acvacultura marină crește rapid și are efecte substanțiale asupra oamenilor și a mediului. Cercetările existente au demonstrat că acvacultura marină poate contribui la furnizarea de servicii ecosistemice care se extinde dincolo de producția unei resurse; cu toate acestea, amploarea și importanța acestor bunuri și servicii nu sunt bine înțelese. Curtea examinează aici cunoștințele existente cu privire la furnizarea de servicii ecosistemice prin acvacultura marină, examinând în mod sistematic 129 de documente evaluate inter pares care descriu furnizarea a nouă servicii ecosistemice distincte de către fermele de acvacultură marină operaționale sau experimentale. Cuantificăm furnizarea de servicii și clasificăm serviciile în funcție de tip și de caracteristicile exploatației. Arătăm că, deși anumite servicii, cum ar fi absorbția nutrienților de către acvacultura de kelp, sunt bine înțelese și au fost documentate pentru mai multe specii, scări și medii, dovezile pentru alte servicii, cum ar fi serviciul cultural al turismului, sunt în prezent minime. Este important de remarcat faptul că identificăm serviciile ecosistemice asociate cu o diversitate de tipuri de ferme (inclusiv fermele de pești, fermele bivalve, fermele de alge și fermele de policultură), dar constatăm că anumite servicii au fost cel mai adesea furnizate de anumite tipuri de ferme (de exemplu, serviciile de habitat au fost cel mai adesea asociate cu fermele piscicole). Includerea recunoașterii serviciilor ecosistemice în proiectarea și planificarea fermelor are potențialul de a îmbunătăți performanța de mediu și gestionarea durabilă a acvaculturii. Cu toate acestea, chestiunile nesoluționate, inclusiv modul în care extinderea spațială a acvaculturii marine va afecta furnizarea acestor servicii, reprezintă provocări importante cu care se confruntă dezvoltarea durabilă.