Acvacultura offshore ca adaptare la schimbările climatice în zonele de coastă: tendințele temperaturii la suprafața mării în vestul Mării Mediterane

În prezent, se estimează că încălzirea suprafeței Mării Mediterane a fost de 0,4 °C pe deceniu pentru perioada 1985-2006, iar creșterea temperaturii apei ar fi putut afecta negativ acvacultura marină, de exemplu prin scăderea productivității. Dezvoltarea acvaculturii fără o planificare adecvată poate conduce la o fezabilitate economică nesustenabilă din cauza viitorilor factori de stres climatic. În acest sens, maricultura offshore ar putea fi o alternativă pentru atenuarea efectului încălzirii zonelor de coastă. Scopul acestui studiu a fost de a evalua adecvarea liniei de coastă în ceea ce privește încălzirea globală și tendințele de temperatură la suprafața mării în locurile în care acvacultura piscicolă este în curs de dezvoltare, precum și modificările spațiale ale anomaliilor termice de până la 30 km de coastă, în ultimele 31 de ani din vestul Mării Mediterane (coasta spaniolă). Acest studiu a fost realizat pe baza informațiilor privind serviciul marin Copernicus al UE, care acoperă perioada 1981-2018, cu o rezoluție spațială de 4 × 4 km. Rezultatele arată că, în ultimul deceniu, mediul de coastă mediteraneean din largul Peninsulei Iberice a cunoscut o creștere a temperaturii cu aproximativ 1 °C ca urmare a schimbărilor globale, cu un model clar latitudinal modificat de procesele oceanografice mezoscale. Dezvoltarea acvaculturii offshore la unele latitudini atenuează efectele aestivale extreme asupra temperaturilor apelor de suprafață. Planurile strategice pentru dezvoltarea acvaculturii ar trebui să fie în măsură să anticipeze și să includă proiecții climatice viitoare și condițiile oceanografice locale, iar acvacultura offshore poate oferi o alternativă în unele regiuni, în funcție de condițiile oceanografice locale.