Viitorul este acum: acvacultura marină în antropocen

Acvacultura produce în prezent mai multe fructe de mare decât pescuitul de pește sălbatic și se preconizează că această producție se va dubla cel puțin până în 2050. Reprezentând aproape jumătate din producția mondială, acvacultura marină va contribui la hrănirea durabilă a umanității în creștere. Cu toate acestea, schimbările climatice vor reprezenta, fără îndoială, o provocare pentru creșterea viitoare a acvaculturii marine. Temperatura și creșterea nivelului mării, modificările precipitațiilor, înnoirea după topirea ghețarilor, schimbarea productivității oceanelor și a modelelor de circulație, apariția tot mai frecventă a fenomenelor climatice extreme, eutrofizarea și acidificarea oceanelor sunt toți factori de stres care vor influența acvacultura marină. Obiectivul acestui articol tematic a fost de a reuni contribuții pe tema generală a impactului potențial al acvaculturii marine asupra schimbărilor climatice, al adaptării la acestea și al strategiilor de atenuare a acestora. Aici prezentăm 14 de documente care acoperă un set divers de abordări, inclusiv experimentare, modelare, metaanaliză și analiză, precum și discipline precum biologia, ecologia, economia și ingineria. Aceste articole se axează pe impactul factorilor de stres legați de schimbările climatice asupra potențialului de acvacultură în sine și asupra interacțiunilor ecologice rezultate (de exemplu, parazitism și prădători), asupra plasticității fenotipice și a potențialului de adaptare al speciilor, precum și asupra măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice asupra acvaculturii și viceversa. Având în vedere acest lucru, adaptarea sectorului acvaculturii se bazează pe anticiparea schimbărilor biogeografice în distribuția speciilor, pe determinarea potențialului lor de adaptare și de ameliorare selectivă pentru rezistență sau toleranță la factorii de stres induși de climă și pe promovarea rezilienței ecosistemelor prin conservare, refacere sau remediere. Prin testament sau prin forță, acvacultura va contribui la economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon de mâine. Acvacultura trebuie să evolueze către o nouă paradigmă, în care amprenta de carbon și analiza ciclului de viață al produselor să fie cel puțin la fel de importante ca rentabilitatea economică.