Capacitatea de producție a midiilor și interacțiunile rețelelor alimentare într-un mediu mezotrofic

Acvacultura trofică scăzută (LTA), cum ar fi creșterea bivalve, oferă căi promițătoare de aprovizionare cu fructe de mare și furaje acvatice durabile. Deși creșterea bivalve are loc, de obicei, în zone costiere foarte productive, care sprijină deja numeroase activități umane și suferă de presiuni asupra mediului, instrumentele numerice oferă o cale promițătoare de explorare și evaluare a potențialului de producție a biomasei și a impactului ecosistemic asociat pentru dezvoltarea în continuare a industriei și pentru prospectarea unor noi situri de exploatare. În acest studiu, am asociat un model ecfiziologic, teoria dinamică a bugetului energetic (DEB), cu un model de ecosistem (NORWECOM.E2E) pentru a simula producția și efectele agricole ale midiilor albastre Mytilus spp. bazate pe rețeaua alimentară din Hardangerfjord mezotrofic din vestul Norvegiei. Curtea a testat mai multe niveluri de intensitate a agriculturii la scara fjordului și a evaluat 2 scopuri de producție: hrana pentru animale acvatice și consumul uman. Rezultatele au sugerat că Hardangerfjord ar putea găzdui creșterea midiilor la scară largă în ambele scopuri. Cu toate acestea, schemele mari de exploatare au avut efecte negative asupra creșterii individuale a midiilor (cu 39 % mai puțină masă umedă după 2 an) și, în special, asupra producției secundare (scădere de 33 % după 1 an) din cauza concurenței trofice acute. Simulările au arătat că ciclurile scurte de producție pentru hrana acvatică au fost mai eficiente pentru a exploata producția primară, deoarece midiile tinere și mici au costuri mai mici de întreținere și reproducere. Aporturile de nutrienți dizolvate de la fermele de salmonide au avut efecte marginale asupra producției primare (2 %). Cu toate acestea, activitățile de creștere a salmonidei și midiilor ar putea concura pentru siturile cu cel mai mare potențial de producție.