Factorii de stres climatici cumulativi strangulează acvacultura marină: Efectele auxiliare ale pandemiei de COVID-19 asupra mariculturii spaniole

Acvacultura marină profită de serviciile ecosistemice marine pentru a produce bunuri care pot fi relevante din punctul de vedere al securității alimentare. Cu toate acestea, această activitate este supusă mai multor factori de stres, cum sunt cei afectați de schimbările climatice la nivel mondial. Condițiile de criză locale cauzate de factorii de mediu pot fi exacerbate de criza provocată de pandemia de COVID-19. În acest document, analizăm situația anterioară pandemiei de COVID-19 în două regiuni spaniole cu cea mai mare producție de acvacultură, Galicia și Comunitatea Valencia. Au fost analizate incidența furtunilor, a valurilor de căldură și a închiderii creșterii midiilor, iar sondajele au fost utilizate pentru a defini percepția producătorilor în ceea ce privește problemele economice generate de COVID-19 și preocupările sinergice legate de mediu. De asemenea, a fost analizată tendința temporală a producției de midii. Acvacultura marină spaniolă a fost supusă intensiv unor factori de stres climatici care au făcut ca aceasta să fie mai vulnerabilă la COVID-19, prezentând o oarecare deficiență în ceea ce privește producția, astfel cum se poate observa în producția de midii și în consumul de carne proaspătă. În orice caz, acvacultura extensivă și acvacultura dezvoltată de acvacultura multitrofică integrată (IMTA) au fost raportate ca fiind oarecum mai reziliente la impactul pandemiei de COVID-19. Pentru a asigura sustenabilitatea ecologică și economică a acvaculturii marine – într-un viitor scenariu incert de pandemie – rezultatele noastre subliniază necesitatea unor programe de adaptare și a unor planuri de redresare mai reziliente, care să țină seama de efectele schimbărilor climatice.