Un model simplu pentru zonele de creștere a crustaceelor cu coajă, bazat pe riscul de introducere și de răspândire a bolilor

Directiva 2006/88/CE a Consiliului a Uniunii Europene prevede ca supravegherea bazată pe riscuri (BBS) pentru bolile animalelor acvatice listate să se aplice tuturor exploatațiilor de acvacultură. Principiul care stă la baza acestui lucru este utilizarea eficientă a resurselor direcționate către categoriile de ferme, tipurile de animale și zonele geografice cu risc ridicat. Pentru a îndeplini această cerință, fermele de pești și crustacee trebuie să fie clasificate în funcție de riscul de introducere și răspândire a bolilor. Prezentăm o metodă de clasificare a zonelor de creștere a crustaceelor și moluștelor pe baza riscului de introducere și răspândire a bolilor și demonstrăm modul în care a fost aplicată abordarea în 45 zone de creștere a crustaceelor din Anglia și Țara Galilor. Au fost utilizați zece parametri pentru a fundamenta modelul de risc, care au fost grupați în patru teme de risc pe baza căilor conexe de transmitere a agenților patogeni: (I) circulația animalelor vii, (ii) transmiterea prin apă, (iii) răspândirea mecanică pe distanțe scurte (păsări) și (iv) răspândirea mecanică pe distanțe lungi (nave). Ponderile (bazate pe cunoștințele de specialitate) au fost aplicate atât parametrilor individuali, cât și temelor de risc pentru introducere și răspândire, pentru a reflecta importanța lor relativă. A fost elaborat un model de foaie de calcul pentru a determina punctajele cantitative pentru riscul de introducere a agentului patogen și riscul de răspândire a agentului patogen pentru fiecare zonă de creștere a moluștelor. Aceste punctaje au fost utilizate pentru a clasifica în mod independent zonele în ceea ce privește riscul de introducere și riscul de răspândire. Au fost stabilite praguri pentru a stabili categorii de risc (scăzut, mediu și ridicat) pentru introducere și repartizare pe baza punctajelor de risc. Categoriile de risc pentru introducere și răspândire pentru fiecare zonă au fost combinate pentru a furniza categorii de risc generale care să stea la baza unui program de supraveghere bazat pe riscuri, direcționat la nivel de zonă. Aplicând cadrul combinat de desemnare a categoriilor de risc pentru riscul de introducere și răspândire sugerat de orientările Comisiei Europene pentru supravegherea bazată pe riscuri, 4, 10 și 31 zone au fost clasificate ca prezentând un risc ridicat, mediu și, respectiv, scăzut.