Proliferarea dăunătoare a algelor și efectele acestora în mările costiere ale Europei de Nord

Proliferarea dăunătoare a algelor (HAB) sunt fenomene recurente în nordul Europei de-a lungul coastelor Mării Baltice, Kattegat-Skagerrak, estul Mării Nordului, Marea Norvegiei și Marea Barents. Aceste OGC au cauzat pierderi masive ocazionale pentru industria acvaculturii și au afectat în mod cronic interesele socioeconomice în mai multe moduri. Această evaluare a situației oferă o imagine de ansamblu a evenimentelor istorice ale HAB și sintetizează rapoartele către baza de date a evenimentelor de alge dăunătoare din 1986 până la sfârșitul anului 2019 și observațiile formulate în cadrul programelor de monitorizare pe termen lung a fitoplanctonului potențial dăunător și a fitotoxinelor din moluștele bivalve. Printre principalii taxoni HAB care cauzează mortalitatea peștilor în regiune se numără proliferarea prymnesiophytului Chrysochromulina leadbeateri în nordul Norvegiei în 1991 și 2019, ceea ce a dus la pierderi economice uriașe pentru piscicultori. O înflorire a prymesiofitului Prymnesium polylepis (syn. Chrysochromulina polylepis) în Kattegat-Skagerrak în 1988 a fost perturbator al ecosistemului. Înflorirea prymnesiophytului Phaeocystis spp. a cauzat acumulări de spumă pe plajele din sud-vestul Mării Nordului, iar mortalitatea crustaceelor și moluștelor a fost legată de apariția lor. Mortalitatea crustaceelor și moluștelor legată de evenimentele HAB a fost observată în apele de estuar asociate cu afluxul de apă din sudul Mării Nordului. Prima înflorire a genului dictiochophyte Pseudochattonella a fost observată în 1998 și, de atunci, astfel de înfloriri au fost observate în densități celulare mari primăvara, provocând mortalități la pești de câțiva ani. Dinoflagelații, în principal Dinophysis spp., produc în mod intermitent concentrații de toxine diaretice de sebastă (DST) în midiile albastre, Mytilus edulis, peste limitele de reglementare de-a lungul coastelor Norvegiei, Danemarcei și coastei occidentale suedeze. În medie, nivelurile ISD la crustacee au scăzut de-a lungul coastelor suedeze și norvegiene din Skagerrak începând cu aproximativ 2006, ceea ce coincide cu o scădere a abundenței celulelor D. acuta. Printre dinoflagelați, speciile de Alexandrium reprezintă principala sursă de toxine paralitice pentru peștii din specia Paralytic Shellfish Toxins (PST) din regiune. Concentrațiile PST peste nivelurile de reglementare au fost rare în Skagerrak-Kattegat în cursul celor trei perioade decadale de analiză, dar constatările frecvente și adesea abundente ale ciclurilor de odihnă ale Alexandrium din sedimentele de suprafață indică un risc potențial ridicat de înflorire. Nivelurile PST care depășesc adesea limitele regulamentare de-a lungul coastei de vest a Norvegiei sunt asociate cu A. catenella (ribotype Group 1) ca principal producător de toxine. Alte specii de Alexandrium, cum ar fi A. ostenfeldii și A. minutum, sunt capabile să producă PST în rândul anumitor populații, dar, de obicei, nu sunt asociate cu evenimentele PSP din regiune. Abundența celulară a lui A. pseudogonyaulax, producător de ichtiotoxină goniodomină (GD), a crescut în Skagerrak-Kattegat din 2010 și poate constitui o amenințare emergentă. Dinoflagellate Azadinium spp. au fost fără echivoc legate de prezența toxinelor azaspiracid (AZT) responsabile de otrăvirea peștilor Shellfish (AZP) azaspiracid în nordul Europei. Aceste toxine au fost detectate la moluștele bivalve în concentrații care depășesc limitele de reglementare pentru prima dată în Norvegia în midiile albastre în 2005 și în Suedia în midiile albastre și stridiile (Ostrea edulis și Crassostrea gigas) în 2018. Anumiți membri ai diatom din genul Pseudo-nitzschia produc acidul neurotoxin domoic și analogii cunoscuți sub denumirea de „Amnesic Shellfish Toxins” (AST). Înflorirea Pseudo-nitzschia a fost frecventă în Marea Nordului și Skagerrak-Kattegat, dar nivelurile AST pentru moluștele bivalve au depășit rareori limitele de reglementare în cursul perioadei de reexaminare. Înflorirea cianobacteriilor de vară în Marea Baltică reprezintă un motiv de îngrijorare în principal pentru turism, provocând căderea masivă a apei pentru scăldat și a plajelor. Unele dintre cianobacterii produc toxine, de exemplu Nodularia spumigena, producător de nodularină, care poate fi o problemă de sănătate umană și poate cauza mortalitatea ocazională a câinilor. Regiunile de coastă și de coastă din nordul Europei oferă o aprovizionare esențială cu fructe de mare, bunăstare socioeconomică și servicii ecosistemice. Creșterea influenței antropice și schimbările climatice creează factori de stres pentru mediu, cauzând schimbări ale biogeografiei și ale intensității blocurilor biologice. Monitorizarea continuă a HAB și a fitotoxinelor și funcționarea bazelor de date istorice, cum ar fi HAEDAT, oferă nu numai un raport de situație în curs, ci și o modalitate de interpretare a cauzelor și mecanismelor HAB-urilor.