Trecerea la practici de acvacultură mai sustenabile: o metaanaliză a potențialului regimurilor alimentare îmbogățite cu plante de a îmbunătăți creșterea peștilor, imunitatea și rezistența la boli

Bolile animalelor acvatice reprezintă unul dintre principalii factori limitativi în dezvoltarea acvaculturii, preconizându-se că apariția bolilor va crește odată cu schimbările globale. Cu toate acestea, pentru a trata bolile tot mai mari în contextul apariției la nivel mondial a rezistenței la antimicrobiene și pentru a consolida reglementările privind utilizarea antimicrobienelor, sunt necesare de urgență alternative durabile. Utilizarea suplimentelor vegetale pentru a spori imunitatea peștilor și rezistența la boli a crescut considerabil în ultimele decenii. Utilizarea suplimentelor funcționale, cum ar fi plantele, poate îmbunătăți, de asemenea, creșterea și asimilarea hranei pentru animale, contribuind la o mai bună optimizare a resurselor de acvacultură (de exemplu, includerea făinii de pește). Curtea a efectuat o analiză sistematică și o meta-analiză pentru a identifica lacunele în materie de cercetare în ceea ce privește utilizarea regimurilor alimentare îmbogățite cu plante în acvacultura piscicolă și a estimat, pentru prima dată, eficacitatea generală a regimurilor alimentare îmbogățite cu plante asupra creșterii peștilor, a imunității și a rezistenței la boli, precum și efectul parametrilor intrinseci (nivelul trofic al peștilor, tipul de material vegetal, dozajul, durata tratamentului și speciile patogene) asupra eficacității tratamentului. Curtea a constatat că alimentația îmbogățită cu plante a sporit în mod semnificativ creșterea, imunitatea și supraviețuirea bolilor peștilor tratați, indiferent de nivelul trofic al peștilor, de durata tratamentului și de tipul de material utilizat. Arătăm, de asemenea, că suplimentele vegetale reprezintă o alternativă versatilă care poate aduce beneficii diferitelor sectoare ale acvaculturii (de la micii piscicultori la producții intensive). În cele din urmă, Curtea a observat că studiile trebuie să îmbunătățească informațiile raportate cu privire la materialul vegetal utilizat (de exemplu, originea, identificarea, compoziția chimică), pentru a permite compararea diferitelor experimente și pentru a îmbunătăți repetabilitatea acestora.