FAQ

Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A32007R0708&…) din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local oferă un cadru pentru asigurarea protecției mediului acvatic împotriva riscurilor asociate creșterii acestor specii. Regulamentul reglementează circulația acestora în UE, acoperind toate speciile acvatice și tipurile de producție, și există norme speciale pentru instalațiile închise pentru acvacultură, precum și derogări pentru speciile enumerate în anexa IV.

Operatorii din domeniul acvaculturii trebuie să solicite o autorizație pentru introducerea unei specii exotice sau pentru transferul unei specii absente la nivel local de la un organism administrativ relevant din statul membru al UE („o autoritate competentă”). Solicitantul trebuie să depună un dosar în conformitate cu orientările orientative specificate în anexa I. Un comitet consultativ va evalua dacă cererea conține toate informațiile necesare și va stabili admisibilitatea acesteia și riscurile potențiale. Comitetul transmite apoi avizul său autorității competente, care va decide dacă să emită sau să refuze autorizația în conformitate cu procedura stabilită.

Acvaponica este un sistem inovator de producție din acvacultură care combină producția de pește în sistemele de acvacultură recirculante (RAS) cu producția vegetală prin hidroponice (tehnica de cultivare a plantelor fără sol) într-un singur sistem de producție. Este o metodă agricolă durabilă și eficientă, care elimină nevoia de sol și conservă apa.

Avantajele acestei tehnici sunt multiple:

Acesta poate fi situat în zone rurale, dar și în medii urbane și semiurbane, inclusiv în clădiri urbane (de exemplu, acoperișuri) și situri industriale (de exemplu, situri neutilizate), oferind regiunilor UE un element de autonomie în ceea ce privește asigurarea locurilor de muncă pentru rezidenți, precum și a legumelor proaspete, a peștelui și a fructelor. Această plasare strategică nu numai că reduce costurile de achiziție a terenurilor, ci oferă, de asemenea, spațiu pentru acvacultură pentru producția de pește mai aproape de zonele urbane, reducând astfel cheltuielile de transport și amprenta globală de carbon a producției.

Este un sistem închis responsabil din punct de vedere ecologic, fără utilizarea îngrășămintelor chimice, deoarece este un sistem autonom. Apa din bazinele pentru pești este recirculată prin filtre pentru a hrăni straturile plantelor și apoi înapoi în bazinele pentru pești. Peștii și plantele dezvoltă o relație simbiotică, în care plantele curăță deșeurile de pește, iar peștii alimentează plantele cu nutrienți.

Nu este necesară utilizarea pesticidelor.

Se evită constrângerile legate de caracterul sezonier, deoarece plantele și peștii pot fi crescuți pe tot parcursul anului, indiferent de sezon și de condițiile meteorologice.

Unele dintre provocările legate de punerea în aplicare și dezvoltarea acvaponicii sunt următoarele:

Costuri inițiale ridicate: instalarea unui sistem acvaponic poate fi costisitoare din cauza nevoii de echipamente specializate, cum ar fi rezervoarele, pompele și sistemele de filtrare, precum și din cauza necesarului ridicat de energie.

Expertiză tehnică: aceasta necesită întreținerea zilnică și testarea continuă a calității apei pentru pești și plante, precum și cunoașterea atât a pisciculturii, cât și a sistemelor hidroponice. Echilibrarea nevoilor peștilor și ale plantelor poate fi complexă și necesită învățare continuă și adaptare.

Nu toate plantele și peștii prosperă în sistemele acvaponice: tehnica nu este adecvată pentru toate culturile și poate fi realizată cu un soi limitat de plante și pești.

Rentabilitatea: în prezent, există probleme legate de scalabilitatea de a produce legume la scară largă, la un preț profitabil.

BFT este o abordare inovatoare a acvaculturii care sporește sustenabilitatea și eficiența producției prin promovarea unei comunități microbiene în apa bogată în nutrienți. Această comunitate, cunoscută sub numele de „biofloc”, constă în microorganisme benefice care transformă hrana neconsumată în biomasă nutritivă, servind drept sursă suplimentară de hrană pentru peștii și creveții cultivați. BFT îmbunătățește în mod semnificativ calitatea apei prin stabilizarea compușilor azotați nocivi, contribuind la sănătatea generală și reducând stresul în organismele acvatice. Acest proces natural de filtrare reduce la minimum focarele de boală. În plus, tehnologia îmbunătățește ratele de creștere și de supraviețuire, ceea ce duce la creșterea randamentelor și a profitabilității pentru fermieri.

Există încă probleme semnificative în ceea ce privește scalabilitatea acestei tehnologii, cum ar fi:

Gestionarea tehnică necesită o înțelegere precisă a ecologiei microbiene și monitorizarea constantă a parametrilor de calitate a apei, cum ar fi pH-ul, oxigenul dizolvat și nivelurile de nutrienți.

O altă provocare semnificativă este riscul de dezvoltare a agenților patogeni din cauza gestionării necorespunzătoare a sistemului, care poate duce la dezechilibre în comunitatea microbiană și la apariția unor focare de boli.

În plus, costurile inițiale de instalare asociate instituirii unui sistem biofloc pot fi semnificative, ceea ce ar putea descuraja micii fermieri.

În pofida avantajelor sale, BFT este pus în aplicare la scară comercială doar în câteva locuri din Europa, cum ar fi creșterea crevetelui Whiteleg (Litopenaeus vannamei) în sistemele BFT din Castilla y León, Spania. În ceea ce privește cercetarea, cercetători europeni din diferite țări, inclusiv din Belgia (Universitatea din Gent), au înființat cu succes agricultura BFT în iazurile de tilapie din Israel.

Progresele recente în ceea ce privește sistemele BFT s-au axat pe optimizarea dinamicii comunitare microbiene pentru a îmbunătăți ratele de conversie a furajelor și performanța de creștere. Inovațiile în ceea ce privește sistemele de aerare, monitorizarea în timp real a parametrilor de calitate a apei și utilizarea diferitelor surse de carbon (cum ar fi melasa sau amidonul) au sporit în mod substanțial reziliența și productivitatea sistemelor biolocative. În plus, cercetările privind beneficiile pentru sănătate ale bioflocului ca supliment alimentar au demonstrat răspunsuri imunitare îmbunătățite la speciile cultivate, conducând la rate mai bune de creștere și supraviețuire.

Eforturile de standardizare a practicilor și de elaborare a celor mai bune orientări în materie de gestionare sunt esențiale pentru maximizarea beneficiilor tehnologiei biolocurilor în acvacultură. Această practică ecologică oferă aplicații valoroase, cum ar fi hrana pentru animalele acvatice și un potențial substitut pentru ingredientele tradiționale din pește în alimentația crustaceelor.

Acvacultura trofică scăzută (LTA) se axează pe producția de specii care ocupă niveluri mai scăzute ale rețelei trofice. LTA constă în acvacultura nehrănită care include hrăniri filtrante (de exemplu, midii, stridii și scoici), rivore (de exemplu, castraveți de mare), alge marine, dar și pești erbivore (de exemplu, crapi). LTA se aliniază la principiile acvaculturii sustenabile prin reducerea dependenței de resursele finite și prin reducerea la minimum a amprentei de mediu.

Beneficiile acvaculturii trofice joase (LTA) sunt:

1. Consum redus de energie: LTA se axează pe speciile inferioare din lanțul alimentar, necesitând mai puțină energie consumată în comparație cu speciile carnivore de fermă. Acest lucru duce la o utilizare mai eficientă a resurselor.
2. Îmbunătățirea ecosistemelor acvatice: LTA (în special hrănirea prin filtrare și cultivarea algelor marine) pot absorbi excesul de azot, fosfor și carbon, atenuând astfel eutrofizarea și efectele schimbărilor climatice. În plus, practicile LTA pot îmbunătăți, de asemenea, calitatea apei (de exemplu, midii, stridii și scoici) prin filtrare și calitatea fundului mării (de exemplu, creșterea scoicilor și a castraveților de mare) prin circulația speciilor de crescătorie în nisip.
3. Diversificarea: LTA extinde gama de specii care pot fi exploatate în mod durabil, contribuind la diversificarea sectorului acvaculturii din UE.
4. Potențialul de dezvoltare a produselor cu valoare ridicată: astfel cum s-a subliniat în proiectul ASTRAL, LTA poate furniza materii prime pentru producția de alimente, furaje, cosmetice, medicamente, bioplastice și alte produse valoroase.

Provocările acvaculturii trofice joase (LTA) sunt:

1. Cererea de pe piață și acceptarea de către consumatori: cererea consumatorilor de produse LTA (de exemplu, alge marine) poate fi mai mică decât pentru alte specii în anumite regiuni1. Sunt în curs de desfășurare eforturi, de exemplu prin intermediul campaniei UE privind acvacultura și al Inițiativei UE privind algele, pentru a spori gradul de conștientizare și de acceptare a acestor produse.
2. Cadrele de reglementare: cadrele de reglementare care reglementează LTA pot fi mai puțin dezvoltate decât cele pentru acvacultura tradițională, ceea ce ar putea crea incertitudine pentru investitori și operatori (a se vedea Întrebări frecvente privind IMTA).
3. Dependența de condițiile de mediu: LTA, în special în apele deschise, poate fi vulnerabilă la schimbările condițiilor de mediu, cum ar fi temperatura, salinitatea și disponibilitatea nutrienților. Fenomenele meteorologice extreme pot prezenta, de asemenea, un risc.

Este important de remarcat faptul că beneficiile și provocările legate de LTA pot varia în funcție de speciile cultivate, de localizarea fermei, de sistemul de producție și de practicile specifice de gestionare utilizate.

LTA și producția de specii trofice superioare (de exemplu, producția de specii carnivore) pot fi combinate pentru a genera beneficii pozitive pentru mediu, cum ar fi absorbția de nutrienți și sechestrarea carbonului. Integrarea LTA în producția de specii trofice superioare este unul dintre principiile pe care se bazează acvacultura multitrofică integrată (IMTA).

„Orientările strategice pentru un sector al acvaculturii mai sustenabil și mai competitiv pentru perioada 2021-2030” subliniază importanța diversificării către specii cu niveluri trofice inferioare.

Inițiativa UE privind algele urmărește să sprijine sectorul algelor din UE, inclusiv acvacultura algelor marine, prin îmbunătățirea guvernanței, prin dezvoltarea unor mecanisme de sprijin pentru întreprinderi, prin creșterea gradului de conștientizare și de acceptare a algelor în UE și prin îmbunătățirea cunoștințelor privind algele, a cercetării și a datelor și prin stimularea inovării.

Comitetul consultativ pentru acvacultură (AAC) a publicat în octombrie 2024 o recomandare privind acest tip de acvacultură, care poate fi găsită la adresa: https://aac-europe.org/en/publication/aac-recommendation-on-promoting-l…

Uniunea Europeană (UE) a finanțat mai multe proiecte de cercetare legate de LTA, cu obiectivul de a promova sustenabilitatea și competitivitatea acvaculturii în regiune. De exemplu, AquaVitae (https://aquavitaeproject.eu/), ASTRAL (https://www.astral-project.eu/) și ULTFARMS (https://maritime-spatial-planning.ec.europa.eu/projects/circular-low-tr…) sunt demne de remarcat, deoarece contribuie, de asemenea, la promovarea LTA și a practicilor sustenabile în domeniul acvaculturii.

ULTFARMS este un proiect de pionierat „Misiunea oceanică Orizont Europa”, cu o viziune de revoluționare a sistemelor LTA. Misiunea sa este de a optimiza producția de LTA în condiții offshore dificile și în medii cu salinitate scăzută. Prin integrarea proceselor tehnologice, tehnice, ecologice și biologice inovatoare, ULTFARMS urmărește să stabilească un lanț de producție profitabil, durabil și ecologic de specii cu nivel trofic scăzut (alge marine și moluște) în parcurile eoliene offshore situate în Marea Nordului și în Marea Baltică.

Abordarea UE privind utilizarea antimicrobienelor la animale este încadrată în principal de măsuri de reglementare stricte prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și, de asemenea, în Regulamentul (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 în ceea ce privește în mod specific administrarea medicamentelor de uz veterinar prin furaje medicamentate. Cadrul de reglementare al UE interzice utilizarea antibioticelor pentru stimularea creșterii sau creșterea randamentului. Utilizarea tuturor antimicrobienelor se face pe bază de prescripție veterinară în urma unui examen clinic sau a oricărei alte evaluări adecvate efectuate de un medic veterinar. Anumite antimicrobiene nu pot fi utilizate la animale, deoarece sunt rezervate pentru tratamentul anumitor infecții la oameni. Utilizarea preventivă a antibioticelor este permisă numai unui animal individual, în cazuri excepționale și în circumstanțe bine definite. În plus, la nivelul UE se instituie un sistem de farmacovigilență care implică colaborarea dintre statele membre, Comisie, Agenția Europeană pentru Medicamente și titularii autorizațiilor de introducere pe piață pentru a îndeplini sarcini legate de siguranța și eficacitatea produselor veterinare autorizate.

Vânzările UE de medicamente antimicrobiene de uz veterinar destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare, inclusiv animalelor acvatice de la care se obțin produse alimentare, au fost monitorizate în mod voluntar până în 2022. Începând din 2023, vânzările sunt monitorizate în cadrul unui nou sistem obligatoriu din punct de vedere juridic. Aceste date sunt utilizate pentru a urmări progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului ambițios de a reduce cu 50 % vânzările totale ale UE de antimicrobiene pentru animalele de fermă și pentru acvacultură până în 2030, comparativ cu 2018 (https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:ea0f9f73-9ab2-11ea-9…). Începând din 2026, statele membre trebuie să colecteze date privind utilizarea antimicrobienelor la peștii cu înotătoare pe categorii (somon de Atlantic, păstrăv curcubeu, pagel argintiu, biban-de-mare european, crapul comun). Aceste date privind utilizarea antimicrobienelor ar trebui să stea la baza definirii unor măsuri specifice împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM).

„Orientările strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” subliniază necesitatea de a reduce dependența de antibiotice prin îmbunătățirea practicilor de creștere a animalelor. Aceste practici, menite să promoveze bunăstarea animalelor și prevenirea bolilor, sunt esențiale pentru atenuarea riscurilor asociate utilizării antibioticelor și pentru eliminarea utilizării necorespunzătoare a antibioticelor, aliniindu-se în același timp la obiectivele de mediu și de sănătate publică.

În iulie 2022, Comisia și statele membre au identificat rezistența la antimicrobiene (RAM) ca fiind una dintre principalele trei amenințări prioritare la adresa sănătății. A fost publicat un raport cuprinzător privind planurile naționale de acțiune „O singură sănătate” (One Health) ale statelor membre împotriva rezistenței la antimicrobiene (https://health.ec.europa.eu/publications/overview-report-member-states-…) (problema „O singură sănătate”, ceea ce înseamnă că aceasta include sănătatea umană, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și mediul și reprezintă o amenințare transfrontalieră multidimensională la adresa sănătății, care nu poate fi abordată de un singur sector în mod independent sau de fiecare țară în parte).

La 26 aprilie 2023, Comisia Europeană a adoptat o propunere de recomandare a Consiliului privind intensificarea acțiunilor UE de combatere a rezistenței la antimicrobiene în cadrul unei abordări de tip „O singură sănătate”, în care statele membre sunt încurajate să ia măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea animalelor de la care se obțin produse alimentare, cum ar fi peștii de crescătorie, pentru a reduce apariția și răspândirea bolilor infecțioase în agricultură și, ulterior, pentru a reduce necesitatea utilizării antimicrobienelor. Iar la 13 iunie 2023, Consiliul a adoptat Recomandarea privind intensificarea acțiunilor UE de combatere a rezistenței la antimicrobiene printr-o abordare de tip „O singură sănătate” (https://health.ec.europa.eu/publications/council-recommendation-steppin…). Recomandările vizează promovarea utilizării prudente a antimicrobienelor prin stabilirea unor obiective concrete privind RAM și consumul de antimicrobiene în sănătatea umană. De asemenea, ele încurajează statele membre să ia măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea animalelor de la care se obțin produse alimentare, cum ar fi peștii de crescătorie, pentru a reduce apariția și răspândirea bolilor infecțioase în agricultură și, ulterior, pentru a reduce necesitatea utilizării antimicrobienelor.

Astfel cum se menționează în secțiunile 8 și 9 din Recomandarea privind intensificarea acțiunilor UE de combatere a rezistenței la antimicrobiene printr-o abordare de tip „O singură sănătate” (One Health), unele strategii de reducere a dependenței de antibiotice în acvacultură sunt: adoptarea de măsuri de prevenire și control împotriva bolilor infecțioase; adoptarea de măsuri de biosecuritate în fermele piscicole, care reprezintă o obligație a operatorilor în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor (Legea privind sănătatea animală); III) încurajarea tehnicilor de ameliorare în acvacultură pentru dezvoltarea de tulpini rezistente la boli; promovarea utilizării vaccinării și a alternativelor pentru a contribui la prevenirea anumitor boli (vaccinurile oferă imunitate specifică împotriva anumitor agenți patogeni; cu toate acestea, ele implică provocări precum limitările specifice speciei.); promovarea dezvoltării și utilizării aditivilor furajeri inovatori, inclusiv a aditivilor furajeri pentru îmbunătățirea stării fiziologice a animalelor, cum ar fi furajele pe bază de insecte [aceste furaje sunt bogate în proteine, chitină și compuși bioactivi (de exemplu, acidul lauric) care pot spori diversitatea microbienotei intestinale, pot îmbunătăți rezistența la boli și pot reduce dependența de făina de pește], probiotice (Probiotics, cum ar fi bacillus și lactobacillus, consolidarea imunității, a creșterii și a toleranței la stres, eliminând în același timp agenții patogeni), prebioticele [Prebiotice, de exemplu, fructooligozaharidele (FOS) și mannanoligozaharidele (MOS) stimulează selectiv bacteriile intestinale benefice, îmbunătățind absorbția nutrienților și răspunsurile imunitare] și simbiotice (care combină probioticele și prebiotica, sporesc sinergistic rezistența la boli, morfologia intestinelor și echilibrul microbiomului); asigurarea formării continue în ceea ce privește cunoștințele privind prevenirea și controlul infecțiilor și biosecuritatea întregului personal din fermele piscicole [de asemenea, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2016/429]; VII) asigurarea unei gestionări adecvate a nămolurilor pentru a preveni bolile și alți agenți patogeni.

Aceste strategii alternative se aliniază la orientările FAO/OMS, promovând practici de acvacultură ecologice care consolidează sănătatea peștilor, reduc la minimum deșeurile și reduc efectele nocive asupra mediului.

Pentru a consolida cadrul de reglementare al UE, statele membre pun în aplicare planuri strategice naționale multianuale pentru acvacultură (MNSPA) care integrează obiective de reducere a RAM, adesea sprijinite prin finanțare din Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA). Aceste planuri sunt concepute pentru a consolida biosecuritatea, pentru a promova programele de vaccinare și pentru a stimula investițiile în terapii alternative.

De asemenea, UE oferă finanțare pentru proiecte legate de RAM în sectorul acvaculturii (Orizont Europa și FEAMPA). De exemplu, Cure4Aqua se axează pe dezvoltarea de bioalternative la antibiotice și NeoGiANT, care valorifică subprodusele agricole în formulări antimicrobiene naturale.