Rezistența la antimicrobiene în acvacultură: Cunoștințele actuale și alternativele pentru abordarea problemei

Acvacultura este o industrie în creștere rapidă, care reprezintă în prezent aproape jumătate din peștele utilizat pentru consumul uman la nivel mondial. Practicile intensive și semi-intensive sunt utilizate pentru a produce stocuri mari de pești, dar apar focare frecvente de boli, iar utilizarea antimicrobienelor a devenit o practică obișnuită de control al acestora. Presiunea selectivă exercitată de aceste medicamente, care sunt de obicei prezente la niveluri subterapeutice pentru perioade îndelungate în apă și sedimente, oferă condiții ideale pentru apariția și selectarea tulpinilor bacteriene rezistente și stimulează transferul orizontal de gene. În prezent, este recunoscut pe scară largă faptul că trecerea genelor de rezistență la antimicrobiene și a bacteriilor rezistente de la creșterea animalelor acvatice la cea terestră și la mediul uman și viceversa poate avea efecte negative atât asupra sănătății umane și animale, cât și asupra ecosistemelor acvatice. Trebuie depuse eforturi la nivel mondial pentru a pune capăt utilizării excesive a antimicrobienelor în acvacultură și pentru a încuraja părțile interesate să adopte alte măsuri de prevenire a bolilor. Conturarea unei noi căi este esențială pentru limitarea amenințării tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene.