Revizuirea alternativelor la utilizarea antibioticelor în acvacultură

Odată cu creșterea rapidă a producției acvicole începând cu anii 1980, s-a înregistrat o creștere concomitentă a focarelor de boală. Utilizarea nejudicioasă și/sau incorectă a agenților antimicrobieni împotriva bolilor speciilor acvatice de crescătorie reprezintă o amenințare considerabilă pentru dezvoltarea și dezvoltarea unei industrii a acvaculturii de succes și sustenabile. Creșterea rezistenței la antimicrobiene (RAM) este o consecință importantă, care rezultă din dificultatea de a trata bolile bacteriene comune la populațiile de organisme acvatice, combinată cu prezența reziduurilor de antibiotice în peștele alimentar și în produsele acestora, ceea ce duce la refuzuri de import și la efecte negative asupra comerțului internațional. Pentru a reduce frecvența RAM, buna acvacultură și practicile eficace în materie de biosecuritate ar trebui să includă utilizarea prudentă și responsabilă a antibioticelor și, de asemenea, să ia în considerare utilizarea unor alternative la antibiotice, pe lângă gestionarea prevenirii bolilor. Acest articol analizează literatura de specialitate în care se discută domeniul de aplicare al problemei legate de utilizarea antibioticelor, de apariția RAM în acvacultură și de analizarea și discutarea alternativelor viabile (de exemplu, vaccinarea, bacteriofagii, carenajul cvorumului, probioticele și prebiotica, anticorpii gălbenușului de gălbenuș de gălbenuș de gălbenuș de ou și derivatul medicamentos din plante). Sunt discutate, de asemenea, lecțiile învățate din studii de caz specifice, cum ar fi vaccinarea somonului de crescătorie în Norvegia și utilizarea semințelor „fără microorganisme patogene specifice” ca parte principală și esențială a unei strategii de biosecuritate.