Acvacultură și refacere: Perspective ale experiențelor din Marea Mediterană

În acest document sunt discutate diferitele posibilități și inovații legate de acvacultura sustenabilă în zona mediteraneeană, în timp ce diferite metode mariculturale și rolul acvaculturii multirofice integrate (IMTA) în sprijinirea exploatării resurselor oceanice sunt, de asemenea, revizuite. IMTA și maricultura în general, atunci când sunt planificate cu atenție, pot fi adecvate în scopuri de refacere și conservare a mediului. Acvacultura, în special maricultura, este un sector care crește treptat, în paralel cu creșterea nevoilor umane; cu toate acestea, mai multe probleme afectează în continuare dezvoltarea acestuia, în special în ceea ce privește alegerea locurilor adecvate, producția de furaje și impactul asupra mediului înconjurător. O provocare actuală care necesită soluții adecvate este punerea în aplicare a IMTA. Din păcate, unele critici afectează în continuare această abordare, în principal în ceea ce privește comercializarea de noi produse, cum ar fi nevertebratele și algele marine, în pofida caracterului lor ecologic. În ceea ce privește amplasarea unui sit adecvat, planurile de maricultură sunt în prezent deplasate din țărm în larg, cu scopul de a reduce concurența pentru spațiu cu alte activități umane desfășurate în apele de coastă. În plus, în apele deschise, încărcarea deșeurilor nu pare a fi o problemă, dar apele cu consum ridicat de energie cresc costurile de întreținere. Se oferă unele sugestii pentru dezvoltarea unei mariculturi durabile în zona mediteraneeană, unde IMTA este în fază incipientă și unde nutrienții puțini care caracterizează apele offshore nu sunt adecvați atât pentru creșterea nevertebratelor de filtrare, cât și a macroalgelor. Din perspectiva cuplării activității mariculturii cu ecologia refacerii, practicile sugerate în prezenta revizuire se referă la punerea în aplicare a IMTA la țărm, creând grădini controlate artificial, precum și la creșterea midiilor offshore cuplată cu recife artificiale, presupunându-se, în același timp, posibilitatea utilizării zonelor eutrofate artificial.