Agenți de pădure antimare în acvacultura norvegiană; supravegherea, tendințele în materie de tratament și posibilele implicații pentru siguranța alimentară

Păduva de mare reprezintă o provocare majoră pentru acvacultura norvegiană și, pentru a face față infecțiilor cu păduchii de mare, se aplică mai multe tratamente fizice, biologice și chimice. Acest studiu prezintă date privind utilizarea agenților păduvi antimare pentru peștii norvegieni de crescătorie în perioada 1992-2017 și rezultatele supravegherii reziduurilor acestor agenți în eșantioanele colectate în perioada 2002-2017. În perioada 2002-2007, utilizarea agenților pălici antimare a inclus emamectin, cipermetrin și deltametrin. Azametifosul și flubenzuronii au fost introduși în 2008 și, respectiv, în 2009. În cadrul supravegherii în curs a peștilor norvegieni de crescătorie, în perioada 3000-2002 au fost examinate peste 2017 de probe reunite pentru detectarea reziduurilor de agenți păduvi antimare. Au fost detectate reziduuri în 3 % din probe. Emamectin a fost detectat în 5,0 % din probele analizate pentru emamectin, în timp ce cipermetrinul a fost detectat în 2,1 % din probele analizate pentru cipermetrin. În plus, au fost detectate reziduuri de diflubenzuron și teflubenzuron în 1.2 și, respectiv, 0,1 % din probele analizate pentru acești compuși. Niciunul dintre ceilalți agenți împotriva păduchilor antimare nu a fost detectat. Nicio măsurătoare nu a depășit limita maximă de reziduuri (LMR) stabilită de UE.