Inginerie ecologică pentru optimizarea acvaculturii marine terestre a scoicilor de coastă

În timp ce cererea de fructe de mare nutritive și sustenabile este în creștere, randamentul pescuitului este în scădere din cauza pescuitului excesiv și a schimbărilor climatice. Acvacultura costieră a moluștelor marine – de exemplu, cocoșul care se hrănește cu suspensii pentru Europa de Nord-Vest – ar putea fi o practică alternativă dacă tehnologia rentabilă și bazată pe natură stimulează creșterea și supraviețuirea. Experimentele noastre pe țărm au arătat că creșterea timpului de staționare a apei de mare a condus la îmbunătățirea calității apei. Reducerea încărcăturilor de sedimente și stimularea creșterii microalgelor pelagice au condus la o creștere sporită a cojilor și a conținutului de carne al cocoșilor sălbatici însămânțați în sistem. Perioadele de ședere mai scurte au condus, de asemenea, la o creștere a microalgelor bentonice, dar creșterea concomitentă a conținutului de mâl al sedimentului părea să împiedice filtrarea eficace cu cockuri. Condițiile de creștere (în ceea ce privește calitatea apei și a sedimentelor) pentru cultivarea de cocoși pe țărm pot fi într-adevăr îmbunătățite prin intermediul ingineriei ecologice, sugerând că acvacultura costieră a crustaceelor marine poate asigura alimente și venituri sustenabile pentru comunitățile costiere, în special atunci când fermele de crustacee sunt situate în zone de coastă sărate joase, unde practicile agricole comune nu mai sunt profitabile. Implicarea industriei crustaceelor și moluștelor a fost și va fi esențială pentru studierea și înțelegerea practicii complexe de cultivare a cocoșului.