Italia

Tipul de specie de crescătorie

Midii mediteraneene (Mytilus galloprovinvialis), Manila clam (Ruditapes philippinarum), stridie decupată de Pacific (Crassostrea gigas), Rainbow Trout (Oncorhynchus mykiss), salmonide (mai multe specii), biban-de-mare Gilthead (Sparus aurata), biban-de-mare european (Dicentrarchus labrax); Meagre (Argyrosomus regius), Carps (mai multe specii), sturioni (mai multe specii), anghilă europeană (Anguilla anguilla), pești de pisică (Ameiurus melas, A. punctatus).

^{Sursă: 2021, Regulamentul (CE) nr. 762/2008 privind colectarea datelor privind acvacultura}

Tipul metodei de producție

În 2021, 69,7 % din producția italiană a fost produsă în ape marine și salmastre și 30,3 % în apă dulce. Au fost utilizate următoarele metode principale de producție:

^{Sursă: 2021, Regulamentul (CE) nr. 762/2008 privind colectarea datelor privind acvacultura; 2023, EUMOFA}

Tendințe (trecute și viitoare)

NSPA 2021-2027 (Planul strategic național pentru acvacultură 2021-2027) a identificat 8 priorități și 4 obiective principale pentru dezvoltarea acvaculturii italiene în conformitate cu strategiile europene „Pactul verde”, „De la fermă la consumator”, „Biodiversitatea” și cu „Orientările strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” [COM (2021) 236 final]. 

Prioritățile identificate de administrația italiană sunt:

1. conservarea biodiversității;
2. amenajarea coordonată a spațiului maritim;
3. sănătatea animală și bunăstarea animalelor;
4. cercetarea științifică și digitalizarea;
5. sensibilizarea consumatorilor și acceptabilitatea socială;
6. consolidarea rolului strategic al administrațiilor regionale;
7. dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității; 8) cooperarea internațională.

Cele patru obiective principale care trebuie atinse: 

1. MO1 „Consolidarea capacității instituționale și simplificarea procedurilor administrative”;
2. MO2 „Asigurarea dezvoltării și a creșterii durabile a acvaculturii prin amenajarea coordonată a teritoriului și creșterea potențialului sitului”;
3. MO3 „Promovarea competitivității producției acvicole”;
4. MO4 „Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatori și îmbunătățirea organizării pieței produselor de acvacultură”.  

^{Sursă: NSPA 2021-2027}

Impactul acvaculturii asupra economiei țării, a pieței alimentare și a pieței forței de muncă

• Potrivit EUROSTAT (2020), în 2019, Italia a reprezentat 11,3 % din volumul producției de acvacultură din UE, situându-se pe locul al patrulea după Spania, Franța și Grecia.
• Conform celor mai recente date disponibile, în 2018 acvacultura a scăzut cu -3 % din venitul total. Costurile de exploatare au crescut cu + 10 %, la fel ca și costul forței de muncă. Acest lucru a condus la o scădere cu -11 % a valorii adăugate brute (VAB). În cursul anului 2018, aproape toate regiunile italiene au lansat majoritatea cererilor de ajutor din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) legate de măsura 2.48 – Investiții productive în acvacultură. Acest lucru a demonstrat disponibilitatea sectorului de a lucra în principal la integrarea verticală, investind în activități de transformare, dar și în noi forme de marketing și de integrare a lanțului valoric.
• În Italia, producția de acvacultură, dominată de un număr limitat de specii, cum ar fi midiile, scoicile manila, păstrăvul curcubeu, bibanul-de-mare și dorada, este practicată într-o varietate de medii diferite, cu diferite grade de progres tehnologic, și se caracterizează prin practici agricole strâns legate de tradițiile locale, cum ar fi „vallicoltura” și creșterea crustaceelor în medii lagunare.
• Lipsa diversificării producției este recunoscută ca fiind una dintre cauzele fragilității globale a sectorului, ca urmare a creșterii concurenței comerciale interne din partea și a creșterii importurilor de produse nereprezentate sau subreprezentate.
• Producția de ouă destinate consumului uman este, de asemenea, foarte importantă în Italia. Ouă de sturion (caviar), ouă de salmonid și ouă de barbun (icre).
• Consumul de produse de acvacultură ecologice este extrem de limitat din cauza lipsei de informații privind produsele și procesele de producție, a lipsei de aprovizionare cu puiet certificat ecologic și a costurilor ridicate de certificare. 

^{Sursă: NSPA 2021-2027}

Provocări și oportunități

^{Sursă: NSPA 2021-2027}

Ocuparea forței de muncă și numărul de întreprinderi

504 de întreprinderi în 2021 (679 de instalații active); în 2017, ocuparea totală a forței de muncă în acest sector a fost de 4,488. 

^{Sursă: NSPA 2021-2027}

• Competențele legislative în domeniul acvaculturii sunt conferite regiunilor, în timp ce statul este responsabil de programarea națională și de coordonarea politicilor regionale.
• Legea nr. 102 din 5 februarie 1992 privind acvacultura (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 122 din 27 martie 2001)
• Decretul legislativ nr. 226 din 18 mai 2001 de stabilire a orientărilor pentru modernizarea sectorului pescuitului și acvaculturii, astfel cum a fost modificat prin Decretul legislativ nr. 154 din 2004
• Decretul legislativ nr. 148 din 4 august 2008: Punerea în aplicare a Directivei 2006/88/CE privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură
• Decretulministerial din 8 iulie 2010, Appl. Decretul legislativ nr. 148: Dispoziții privind registrul exploatațiilor de acvacultură
• Decretulministerial din 3 august 2011, Appl. Decretul legislativ nr. 148: Dispoziții privind eliberarea autorizațiilor de sănătate pentru întreprinderile de acvacultură și unitățile de prelucrare, în sensul articolului 6 din Decretul legislativ nr. 148 din 4 august 2008
• Decretulministerial nr. 7630 din 4 februarie 2020: Recunoașterea specificației producției de „acvacultură durabilă” în cadrul sistemului național de calitate zootehnică recunoscut de Ministerul Politicilor Agricole și Forestiere, Decretul ministerial nr. 4337 04/03/2011 

Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) [Decretul legislativ nr. n.152/2006, modificat recent prin Decretul legislativ nr. 104/2017, care transpune Directiva 2014/52/UE privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) al anumitor proiecte publice și private]

• Platforma pentru acvacultură (Itaqua)
• Institutul Național de Statistică (ISTAT)
• CREA- Producția animală și acvacultura (găsiți informații relevante și aici)