Oportunități și provocări biologice, socioeconomice și administrative în ceea ce privește deplasarea acvaculturii în larg pentru micile întreprinderi franceze de creștere a osterului

Producția de stridii a avut loc de-a lungul timpului în zone intertidale, iar fermele de crustacee și moluște ocupă deja o mare parte din spațiul intertidal francez. Extinderea acvaculturii conchilicole franceze în zonele intertidale este, prin urmare, limitată din punct de vedere spațial, iar mutarea producției în mediul marin subtidal este considerată a fi o posibilă soluție la această problemă. Găsirea de noi situri de-a lungul coastei franceze a Atlanticului a fost studiată aici din perspectiva micilor întreprinderi de stridii conduse de tineri fermieri, care sunt interesați de extinderea acvaculturii bivalve offshore compatibilă cu capacitatea lor de investiții. La evaluarea fezabilității unei astfel de producții offshore, Curtea a luat în considerare trei aspecte principale: (1) potențialul de creștere bivalve și (2) fezabilitatea tehnică și utilizările contradictorii, atât într-un cadru spațial, cât și (3) etapele și barierele procesului administrativ de acordare a licențelor. Spinarea stridiilor într-o cușcă experimentală offshore a înregistrat o creștere semnificativ mai rapidă, atât în ceea ce privește greutatea, cât și lungimea, în comparație cu cele dintr-o cușcă intertidală, în principal din cauza turbidității mai scăzute și a capacității de hrănire cu normă întreagă (și anume, imersiune constantă în apă). O combinație între datele de observare a Pământului și modelarea ecfiziologică bivalve a fost apoi utilizată pentru a obține hărți de distribuție spațială a potențialului de creștere, ceea ce a confirmat faptul că siturile offshore au un potențial mai bun de creștere a stridiilor decât siturile intertidale cultivate în mod tradițional cu ozon, dar că aceasta este foarte variabilă din punct de vedere spațial. Micii producători au indicat doi factori tehnici care constrâng locul în care ar putea fi situate fermele: batimetria trebuie să fie cuprinsă între 5 și 20 m, iar distanța față de un port nu trebuie să depășească cinci mile marine. Acestea au fost incluse împreună cu hărți ale diferitelor constrângeri socioeconomice și de mediu în cadrul unei evaluări a criteriilor multiple spațiale (Spatial Multi-criteria Evaluation – SMCE). S-a constatat că traficul turistic și traularea de fund de către pescari sunt celelalte două variabile cele mai restrictive. SMCE bazată pe GIS, dezvoltată în acest studiu, a arătat că există aproape 400 km² de zonă foarte adecvată și foarte potrivită pentru dezvoltarea acvaculturii offshore utilizând tehnici simple, ieftine, în cuști de fund și care poate fi utilizată pentru a sprijini industria crustaceelor și moluștelor în procesul decizional privind amenajarea spațiului maritim, aflat încă în curs de desfășurare în această zonă de coastă. Cu toate acestea, complexitatea proceselor administrative necesare pentru obținerea unei licențe offshore este percepută ca o barieră mai puternică pentru fermierii care dețin întreprinderi mici decât selectarea amplasamentelor, fezabilitatea tehnică și investițiile necesare și va fi esențial să se abordeze în mod realist continuarea cultivării offshore. Procesul demonstrat aici și rezultatele sunt relevante pentru alte locații costiere și offshore din întreaga lume și pot fi adaptate pentru alte specii.