O privire globală asupra producției de hrană acvacolă, axată pe dezvoltarea în sisteme de tranziție – studiu de caz: Portugalia.

Producția mondială de alimente de acvacultură crește în fiecare an, ajungând, până în 2018, la un alt record istoric de 82.1 milioane de tone de fructe de mare de crescătorie, Asia fiind lider în producția mondială. În Europa, deși țările de coastă prezintă obiceiuri istorice în materie de pescuit, acvacultura este cu adevărat în expansiune. Norvegia, principalul producător european, este al optulea producător mondial. Portugalia este o țară de pescuit tradițională, dar a investit în dezvoltarea acvaculturii în ultimul deceniu, atingând, până în 2018, 13.3 de tone produse, Portugalia devenind astfel al 16-lea producător principal din statele membre ale Uniunii Europene în anul respectiv. Majoritatea instalațiilor portugheze de acvacultură funcționează în sisteme costiere, recurgând la tehnici de creștere extensivă și semi-intensivă. În Portugalia, producția de alimente marine în sistemele de tranziție este deosebit de interesantă, deoarece, la nivel mondial, practica a fost înlocuită în permanență de metode intensive. De fapt, instalațiile din sistemele de tranziție s-au dezvoltat de-a lungul timpului, iar produsele au dobândit o valoare comercială mai mare. Scoicile și stridiile au corespuns, împreună, cu peste trei sferturi din producția totală de moluște din Portugalia în 2018, în timp ce pagelul argintiu și bibanul-de-mare european au reprezentat aproape întreaga producție de pește în medii costiere. Situația practicilor din domeniul acvaculturii la nivel mondial este revizuită în cadrul lucrărilor actuale, punând un accent deosebit pe Portugalia, unde se preconizează o dezvoltare considerabilă a sectorului acvaculturii.