O revizuire retrospectivă pe 20 ani a acvaculturii mondiale

Sustenabilitatea acvaculturii a fost dezbătută intens din 2000, când a fost publicată în Natură o analiză a contribuției nete a acvaculturii la aprovizionarea cu pește la nivel mondial. Prezentul document analizează evoluțiile acvaculturii la nivel mondial în perioada 1997-2017, integrând toate subsectoarele industriale și subliniind integrarea acvaculturii în sistemul alimentar mondial. Acvacultura internă, în special în Asia-, a contribuit cel mai mult la volumele de producție și la securitatea alimentară la nivel mondial. De asemenea, s-au înregistrat progrese majore în ceea ce privește eficiența hranei pentru acvacultură și nutriția peștilor, reducând raportul „fish-in-fishout” pentru toate speciile hrănite, deși dependența de ingredientele marine persistă, iar dependența de ingredientele terestre a crescut. Cultura moluștelor și a algelor marine este din ce în ce mai recunoscută pentru serviciile sale ecosistemice; cu toate acestea, cuantificarea, evaluarea și dezvoltarea pieței acestor servicii rămân rare. Potențialul moluștelor și al algelor marine de a sprijini securitatea nutrițională globală este insuficient exploatat. Gestionarea agenților patogeni, a paraziților și a dăunătorilor rămâne o provocare pentru sustenabilitate la nivelul întregului sector, iar efectele schimbărilor climatice asupra acvaculturii rămân incerte și dificil de validat. Presiunea asupra sectorului acvaculturii de a adopta măsuri cuprinzătoare de sustenabilitate în această perioadă de 20 ani a îmbunătățit în multe cazuri guvernanța, tehnologia, amplasarea și gestionarea. Volumul producției mondiale de acvacultură s-a triplat din 2000, înregistrând tendințe pozitive în ceea ce privește performanța de mediu, dar sectorul se confruntă cu provocări tot mai mari, inclusiv gestionarea agenților patogeni, poluarea, schimbările climatice și dependența tot mai mare de sistemele de resurse terestre.