Evaluarea ciclului de viață al bibanului-de-mare și al meagrului în creșterea în cuști marine – De la hrănirea plantelor până la recoltare

Acvacultura este legată de impactul asupra mediului, atât la nivel local, cât și la nivel mondial. Scopul acestui studiu a fost de a identifica punctele critice de mediu legate de hrana pentru pești cu diferite granule, în ceea ce privește bibanul-de-mare și creșterea cu ajutorul metodei de evaluare a ciclului de viață (ECV), având în vedere că studiile recente sugerează că hrana pentru pești este factorul predominant care afectează piscicultura marină. Acest lucru a permis, la rândul său, o comparație detaliată a performanței de mediu pe parcursul ciclului de creștere, la ambele specii. ECV a fost aplicată procesului de producție a hranei pentru pești ținând seama de cantitățile de materii prime, căldură și energie necesare pentru producerea hranei pentru animale. În mod similar, ECV a fost aplicată fermelor de cuști din Grecia, implicând cantitatea de hrană pentru fiecare clasă de mărime, energia și combustibilul necesare pentru producerea unei tone de biban-de-mare și, respectiv, de meagru. Clasa de hrană pentru animale de dimensiuni mai mici (SSF), distribuită fracțiunii, a funcționat mai bine în comparație cu clasele mediu (MSF) și furaje de dimensiuni mari (LSF) furnizate puietului/adulților, în raport cu diverși indicatori de impact asupra mediului. În cazul furajelor de dimensiuni medii și mari, principalul factor negativ a fost utilizarea făinii de floarea-soarelui, în timp ce furajele de dimensiuni mici au afectat acești indicatori prin creșterea cererii de energie electrică și a cantității de făină de pește. O comparație între biban-de-mare și meagru a arătat că meagrul a avut un impact semnificativ mai redus asupra tuturor celor optsprezece indicatori de impact asupra mediului. Acest lucru ar trebui atribuit unui raport redus de conversie a hranei pentru animale și unor cerințe mai scăzute în ceea ce privește mina în comparație cu bibanul-de-mare. Îmbunătățirea metodelor de cultivare a materiilor prime, reducerea optimizată a materiilor prime de origine marină și o mai bună gestionare a hranei ar putea contribui la sustenabilitatea ecologică generală a sectorului.