Răspunsurile în materie de pescuit și acvacultură în situații de urgență (FARE) sunt adesea greșite sau pot submina stabilitatea sectorului. Acest curs de e-learning urmărește să îmbunătățească calitatea și responsabilitatea pregătirii și reacției în...
Acest curs introduce Calea de management progresiv pentru biosecuritatea acvaculturii (PMP/AB), care utilizează o abordare bazată pe riscuri pentru a îmbunătăți sustenabilitatea generală a sectorului acvaculturii. Acesta prezintă conceptele și...
Acest curs introduce nomenclatura Sistemului armonizat (SA) pentru produsele pescărești și de acvacultură, prezentând instrumentele comerciale internaționale mondiale și ale FAO în domeniul pescuitului, cum ar fi accesul preferențial și regula de...
Descrierea succintă a proiectului: VeriFish este un proiect cu o durată de doi ani finanțat prin programul Orizont Europa, menit să ofere un cadru accesibil și dinamic de indicatori de sustenabilitate verificabili pentru îmbunătățirea comunicării și...
Această ediție prezintă transformarea albastră în acțiune, ilustrată prin activități și inițiative, conduse de FAO în colaborare cu membrii, partenerii și principalele părți interesate, pentru a integra alimentele de origine acvatică în securitatea...
Baltic MUPPETS oferă inovatorilor o oportunitate unică de a avea un impact concret asupra creșterii durabile a midiilor și a dezvoltării de produse, sprijinind soluții orientate spre viitor care consolidează economiile locale și îmbunătățesc...
Da, acest lucru este fezabil, dar există în continuare provocări tehnice, de inginerie și de costuri. Dezvoltarea viitoare a acvaculturii oceanice offshore sau expuse va depinde de tehnologia pusă în aplicare pentru a depăși condițiile extreme ale climei oceanice, de problemele logistice legate de alimentarea fermei și de alți factori de producție, de dezvoltarea platformelor de lucru offshore și de controlul de la distanță al platformelor bazate pe internetul obiectelor (IoT) pentru a comunica și a gestiona platformele cu sisteme de optimizare bazate pe inteligența artificială.
Acvacultura multicrofică integrată (IMTA) este un tip de acvacultură în care mai multe specii acvatice de la niveluri trofice diferite (de exemplu, pești, alge marine, crustacee sau alte nevertebrate) sunt crescute în imediata apropiere în același sistem de producție pentru a îmbunătăți eficiența, a reduce deșeurile și a furniza servicii ecosistemice, cum ar fi bioremedierea.
„Orientările strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” promovează IMTA, printre alte tipuri de acvacultură care sunt cele mai benefice pentru mediu și climă.
IMTA poate acoperi numeroase tipuri diferite de sisteme de acvacultură, cum ar fi sistemele de acvacultură terestră (de exemplu, iazuri) și sistemele de țarcuri cu plase (de exemplu, combinarea pisciculturii cu sisteme de acvacultură situate în afara fundului mării și pe fundul mării pentru producția de moluște bivalve și de alge marine). Cu toate acestea, scopul este întotdeauna de a spori sustenabilitatea mediului, stabilitatea economică și acceptabilitatea socială, în cadrul unor abordări holistice și circulare ale economiei.
Sistemele IMTA sporesc sustenabilitatea acvaculturii prin imitarea ciclurilor nutrienților naturali. În aceste sisteme, materia organică care nu este utilizată de o specie, cum ar fi peștii, devine o resursă pentru alții, cum ar fi algele marine și moluștele, care utilizează nutrienții pentru a crește. Eficacitatea sistemului depinde de factori de mediu, cum ar fi nivelurile de nutrienți din zonă, disponibilitatea alimentelor și hidrodinamica.
Există în continuare o serie de provocări în ceea ce privește adoptarea IMTA. De exemplu, în conformitate cu legislația UE, animalele de acvacultură nu pot fi hrănite cu deșeuri, ceea ce înseamnă că cadrul juridic în vigoare invalidează modelele în care peștii sunt combinați cu anumite specii care se hrănesc prin filtrare și specii de minereuri (specii trofice joase, cum ar fi moluștele bivalve și castraveții de mare) care reciclează nutrienții din hrana pentru pești neconsumată și din fecale. Pentru a evalua și a contribui la abordarea acestor provocări, UE finanțează mai multe proiecte privind IMTA, cum ar fi Astral (https://www.astral-project.eu/) și AquaVitae (https://aquavitaeproject.eu/).
În 2020, producția acvaculturii din UE a atins un total de 1.2 milioane de tone, cu o valoare de 3.9 miliarde EUR. La momentul respectiv, principalele specii de acvacultură produse erau midiile marine (19 % din producția totală a UE), păstrăvul curcubeu (17 %), midiile albastre (11 %), stridiile cu cupon de Pacific (9 %), pagelul argintiu (8 %), midiile mediteraneene (7 %), bibanul-de-mare european (7 %), crapul comun (7 %) și tonul roșu de Atlantic (3 %). Aceste nouă specii reprezintă 87 % din producția totală de acvacultură a UE în greutate (CSTEP 22-17-UE).
