FAQ

Da, acest lucru este fezabil, dar există în continuare provocări tehnice, de inginerie și de costuri. Dezvoltarea viitoare a acvaculturii oceanice offshore sau expuse va depinde de tehnologia pusă în aplicare pentru a depăși condițiile extreme ale climei oceanice, de problemele logistice legate de alimentarea fermei și de alți factori de producție, de dezvoltarea platformelor de lucru offshore și de controlul de la distanță al platformelor bazate pe internetul obiectelor (IoT) pentru a comunica și a gestiona platformele cu sisteme de optimizare bazate pe inteligența artificială.

Acvacultura multicrofică integrată (IMTA) este un tip de acvacultură în care mai multe specii acvatice de la niveluri trofice diferite (de exemplu, pești, alge marine, crustacee sau alte nevertebrate) sunt crescute în imediata apropiere în același sistem de producție pentru a îmbunătăți eficiența, a reduce deșeurile și a furniza servicii ecosistemice, cum ar fi bioremedierea.

„Orientările strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” promovează IMTA, printre alte tipuri de acvacultură care sunt cele mai benefice pentru mediu și climă.

IMTA poate acoperi numeroase tipuri diferite de sisteme de acvacultură, cum ar fi sistemele de acvacultură terestră (de exemplu, iazuri) și sistemele de țarcuri cu plase (de exemplu, combinarea pisciculturii cu sisteme de acvacultură situate în afara fundului mării și pe fundul mării pentru producția de moluște bivalve și de alge marine). Cu toate acestea, scopul este întotdeauna de a spori sustenabilitatea mediului, stabilitatea economică și acceptabilitatea socială, în cadrul unor abordări holistice și circulare ale economiei.

Sistemele IMTA sporesc sustenabilitatea acvaculturii prin imitarea ciclurilor nutrienților naturali. În aceste sisteme, materia organică care nu este utilizată de o specie, cum ar fi peștii, devine o resursă pentru alții, cum ar fi algele marine și moluștele, care utilizează nutrienții pentru a crește. Eficacitatea sistemului depinde de factori de mediu, cum ar fi nivelurile de nutrienți din zonă, disponibilitatea alimentelor și hidrodinamica.

Există în continuare o serie de provocări în ceea ce privește adoptarea IMTA. De exemplu, în conformitate cu legislația UE, animalele de acvacultură nu pot fi hrănite cu deșeuri, ceea ce înseamnă că cadrul juridic în vigoare invalidează modelele în care peștii sunt combinați cu anumite specii care se hrănesc prin filtrare și specii de minereuri (specii trofice joase, cum ar fi moluștele bivalve și castraveții de mare) care reciclează nutrienții din hrana pentru pești neconsumată și din fecale. Pentru a evalua și a contribui la abordarea acestor provocări, UE finanțează mai multe proiecte privind IMTA, cum ar fi Astral (https://www.astral-project.eu/) și AquaVitae (https://aquavitaeproject.eu/).

În 2020, producția acvaculturii din UE a atins un total de 1.2 milioane de tone, cu o valoare de 3.9 miliarde EUR. La momentul respectiv, principalele specii de acvacultură produse erau midiile marine (19 % din producția totală a UE), păstrăvul curcubeu (17 %), midiile albastre (11 %), stridiile cu cupon de Pacific (9 %), pagelul argintiu (8 %), midiile mediteraneene (7 %), bibanul-de-mare european (7 %), crapul comun (7 %) și tonul roșu de Atlantic (3 %). Aceste nouă specii reprezintă 87 % din producția totală de acvacultură a UE în greutate (CSTEP 22-17-UE).

Produsele de acvacultură din UE sunt produse în conformitate cu standarde înalte de calitate și sustenabilitate, deoarece există un corpus amplu de legislație a UE care acoperă diferite aspecte pe care producătorii din domeniul acvaculturii trebuie să le respecte (de exemplu, legislația privind sănătatea animalelor, bunăstarea animalelor, siguranța alimentelor, siguranța hranei pentru animale, tratamentele veterinare, calitatea apei, legislația privind introducerea speciilor alogene sau absente la nivel local etc.).

Cercetarea pe această temă este în curs de desfășurare. De exemplu, proiectul „Diversify”, finanțat de UE, a identificat ca fiind speciile cele mai importante pentru creșterea diversificării productive a acvaculturii europene Meagre (Argyrosomus regius), Greater amberjack (Seriola dumerilii), pikeperch (Sander lucioperca), halibut atlantic (Hippoglossus hippoglossus), pește-de-mare (Polyprion americanus), barbun (Mugil cephalus). Alte proiecte finanțate de UE analizează, de asemenea, potențialul de diversificare suplimentară a speciilor, inclusiv a speciilor trofice joase [a se vedea AquaVitae (https://aquavitaeproject.eu/)]. Diversificarea trebuie realizată prin recunoașterea cererii de pe piață și a comerțului internațional cu produse alimentare de origine acvatică.

Algele oferă un mare potențial, dar producția în Europa este încă scăzută. În 2022, Comisia a adoptat Comunicarea „Către un sector al algelor puternic și durabil în UE”, așa-numita inițiativă a UE privind algele (https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_6899), care vizează deblocarea potențialului algelor în Uniunea Europeană. Comunicarea propune 23 de acțiuni prin care se creează oportunități pentru ca această industrie să se transforme într-un sector solid, sustenabil și regenerativ, capabil să răspundă cererii tot mai mari a UE. Platforma europeană a părților interesate din domeniul algelor, EU4Algae (https://maritime-forum.ec.europa.eu/en/frontpage/1727) urmărește să accelereze dezvoltarea unei industrii europene a algelor și să promoveze algele pentru nutriție și alte utilizări în rândul consumatorilor și al întreprinderilor din UE.

Produsele de acvacultură reprezintă 27 % din consumul de alimente de origine acvatică (acvacultură și pescuit) în UE. Produsele de acvacultură din UE reprezintă 26 % din cele produse de sectorul alimentelor de origine acvatică (pescuit extractiv și acvacultură). Procentul de produse de acvacultură consumate în UE care provin din acvacultura UE este de 37,5 % (bilanțul de aprovizionare, EUMOFA 2022, https://www.eumofa.eu/supply-balance).

Producția totală de acvacultură ecologică la nivelul UE în 2020 este estimată la 74.032 de tone, reprezentând 6,4 % din producția totală de acvacultură a UE [acvacultura ecologică în UE, (EUMOFA 2022, https://www.eumofa.eu/documents/20178/432372/Organic+aquaculture+in+the…)].

În UE-27, cele mai importante țări sunt Spania, Franța, Grecia, Italia și Polonia, cu 70 % din producția de acvacultură.

Țările care contribuie cel mai mult la producția europeană (SEE39) sunt Norvegia (aproximativ 46 % din producția europeană totală), urmată de Spania, Turcia, Regatul Unit, Franța, Italia și Grecia. Aceste șapte țări reprezintă 90 % din totalul producției de acvacultură din Europa. (FAO 2022).

În comparație cu creșterea acvaculturii la nivel mondial, producția UE a rămas aproape stagnantă.

Rata de creștere a acvaculturii piscicole în UE-27 începând din 2000 a fost excepțional de scăzută, acvacultura piscicolă crescând cu 1,1 % pe an (creștere medie anuală), iar speciile de moluște cu 2,8 %. Dacă sunt incluse Norvegia și Turcia, suma totală crește la 4 %. La nivel mondial, creșterea medie anuală a acvaculturii piscicole este de 4,3 %. (FAO, 2022, https://www.fao.org/fishery/en/topic/166235).

Acvacultura de precizie este o abordare sofisticată din punct de vedere tehnologic în sectorul acvaculturii, care vizează încorporarea unor instrumente și metodologii avansate pentru a spori autonomia monitorizării atât a variabilelor biotice, cât și a celor abiotice în cadrul instalațiilor, promovând o gestionare mai eficientă a fermelor. Obiectivul este de a îmbunătăți standardele privind bunăstarea animalelor, de a atenua impactul asupra mediului și de a spori viabilitatea economică a instalațiilor de acvacultură. Acvacultura de precizie urmărește să permită producătorilor să monitorizeze mai eficient și să documenteze procesele biologice inerente instalațiilor lor și se caracterizează prin integrarea tehnologiilor de vârf bazate pe senzori, a metodologiilor de analiză statistică și a tehnologiilor sofisticate de inteligență artificială (IA).