Repunerea în circulație a unor infrastructuri de acvacultură posibile fără o întrerupere majoră a comerțului cu energie: Evaluarea ciclului de viață al agriculturii de pește în apă în Suedia

Fructele de mare sunt considerate promițătoare pentru o alimentație mai durabilă. Creșterea producției în sistemele de acvacultură închise de pe uscat (Recirculating Aquaculture Systems – RAS) a depășit multe provocări locale în materie de mediu cu sisteme tradiționale deschise de stilou, cum ar fi eutrofizarea. Cu toate acestea, energia necesară pentru menținerea unei calități adecvate a apei, cu emisiile aferente, a fost considerată o provocare dintr-o perspectivă globală. Acest studiu utilizează evaluarea ciclului de viață (ECV) pentru a investiga performanța de mediu și potențialul de îmbunătățire ale unei ferme comerciale RAS de tilapia și Clarias din Suedia. Categoriile și indicatorii de impact asupra mediului avuți în vedere au fost eutrofizarea apei dulci, schimbările climatice, cererea de energie, utilizarea terenurilor și dependența de aportul de furaje din surse de animale per kg de file. Curtea a constatat că producția de hrană pentru animale a contribuit cel mai mult la toate impacturile asupra mediului (între 67 și 98 %), cu excepția cererii de energie pentru tilapie, contrazicând constatările anterioare potrivit cărora consumul de energie la nivel de fermă este un factor determinant al presiunilor asupra mediului. Printre principalele posibilități de îmbunătățire se numără îmbunătățirea utilizării subproduselor și utilizarea unei proporții mai mari de ingrediente furajere pe bază de plante. Împreună cu potențialul de îmbunătățire mai redus identificat, acest lucru sugerează că RAS ar putea juca un rol mai important într-un viitor sistem alimentar durabil din punctul de vedere al mediului.