Considerații strategice pentru crearea unei industrii a algelor marine de mari dimensiuni, bazată pe utilizarea hranei pentru pești: un studiu de caz norvegian

Concentratul proteic din soia (RCP) este un ingredient esențial în hrana pentru pești și cea mai mare parte a acestuia provine din Brazilia. Cu toate acestea, se pare că industria braziliană a soiei a generat probleme de mediu semnificative, inclusiv defrișări. În consecință, se investighează noi surse de proteine, iar proteinele extrase din alge marine de crescătorie sunt considerate o alternativă. Prin urmare, analizăm modul în care produsul proteic din alge marine (SPP) poate concura cu CSP ca ingredient proteic pentru hrana peștilor. Studiul utilizează matricea de poziționare, analizele costurilor care implică legea puterii, precum și analiza incertitudinii utilizând simulări Monte Carlo și sunt identificate principalele provocări în materie de cercetare. Concluzia inițială este că, odată cu apariția industriei algelor marine, costul de producție a SPP este prea ridicat pentru a fi competitiv în ceea ce privește aplicațiile pentru hrana peștilor. Pentru a depăși această provocare, sunt investigate două soluții. În primul rând, sunt necesare investiții substanțiale în infrastructura de cultivare și prelucrare pentru a atinge scara și se propune un prag de rentabilitate de 65,000 de tone. A doua cale, dar mai promițătoare, de preferință în combinație cu cea dintâi, este extracția proteinelor din alge marine și a componentelor cu valoare ridicată ale algelor marine. În cazul în care manitolul și laminaranul sunt coproduse ale SPP, există o probabilitate de 2 530 % ca linia de jos să fie pozitivă. Cercetările privind procesele de extracție reprezintă, prin urmare, o necesitate de a maximiza extracția ingredientelor cu valoare adăugată. În timp, se preconizează că poziția concurențială a SPP se va îmbunătăți ca urmare a creșterii volumului de producție, precum și a îmbunătățirii proceselor de biorafinare.