Cultură alimentară specifică fiecărei țări și evenimente de transfer de cunoștințe științifice – acestea influențează comportamentul de cumpărare al produselor pescărești?

O percepție pozitivă a produselor de acvacultură este esențială pentru stimularea producției prin utilizarea unor soluții mai sustenabile și mai ecologice. Cu toate acestea, percepția consumatorilor și deciziile de cumpărare rezultate rămân insuficient înțelese. În majoritatea țărilor europene, percepția consumatorilor tinde să fie destul de negativă, ceea ce este accentuat de lacunele în materie de cunoștințe și de informațiile înșelătoare din mass-media. Se consideră că acest lucru are cel mai mare impact asupra ratei actuale scăzute de consum de pește de crescătorie în întreaga Europă. Cercetările anterioare au sugerat că, adesea, consumatorii ar putea fi reticenți în a-și schimba comportamentul de cumpărare a fructelor de mare, în ciuda faptului că au o înțelegere științifică solidă a produselor de acvacultură și a modului lor de producție. În acest studiu, Curtea a analizat măsura în care contextele specifice fiecărei țări și gradul de cunoștințe științifice contribuie la comportamentul de cumpărare al consumatorilor din întreaga Europă. În acest scop, au fost realizate anchete interactive privind afișele și interviuri semistructurate în cadrul a opt evenimente diferite de transfer de cunoștințe (KTE) din trei țări, care au vizat 383 de participanți. Aplicarea unei metode încă insuficient utilizate, un sondaj interactiv privind afișele, a subliniat necesitatea de a utiliza noi abordări pentru a combate comportamentul consumatorilor.
Rezultatele noastre indică faptul că sporirea cunoștințelor științifice nu conduce în sine la schimbări în comportamentul de cumpărare. Percepțiile și obiceiurile de cumpărare sunt foarte contextuale și variază de la cultură la cultură. Acest lucru evidențiază caracterul strâns interconectat al culturii alimentare marine specifice fiecărei țări, care variază între conștientizarea individuală, cunoștințele științifice și contextele socioculturale, toate acestea determinând decizii individuale de cumpărare. Rezultatele noastre sugerează să se pună mai mult accentul pe sustenabilitatea unui produs și să se sublinieze tranziția în curs către o abordare a economiei circulare în sectorul acvaculturii poate fi o cale promițătoare de promovare a unor decizii de cumpărare bazate mai mult pe durabilitate în sectorul fructelor de mare. Constatările noastre se întreabă, de asemenea, dacă încercarea de a educa publicul cu privire la criterii de achiziție mai durabile este cu adevărat esențială pentru a promova modele de consum mai durabile sau dacă lucrăm pe baza unor ipoteze înșelătoare care conduc la abordări greșite. În concluzie, lipsa unor informații clare și ușor accesibile pare a fi principalul obstacol în calea acceptării sociale a produselor de acvacultură sustenabile în Europa.